E greu sa exprimi in cateva cuvinte sentimentele care te-au legat de niste persoane timp de atatia ani. Scriu aceste randuri pentru a va descrie prietenia mea cu Mirela si Cristina. Impreuna am trait sute de intamplari nebune si tot impreuna am trecut peste greutati. Am stiut cand sa plangem una alaturi de alta si cand sa zambim ca sa ne inseninam ziua. Personalitatile noastre diferite nu ne-au indepartat, ci din contra, ne-am influientat reciproc, diminuand defectele si punand in valoare calitatile. Micile certuri, imbufnarile temporare, nu au fost decat niste nori trecatori pe cerul nostru personal. O prietena este cea care te salveaza de weekendurile singuratice din camin, este cea care iti goleste frigiderul dar iti umple inima de bucurie, este cea care te sustine in fata celorlati chiar si atunci cand nu ai dreptate, dar stiind sa-ti aduca o critica atunci cand este cazul.Este cea care te ridica atunci cand ai moralul la pamant spunandu-ti ca viata nu e formata doar din alb sau negru, ci are o multitudine de nuante. La sfarsitul liceului fiecare din noi aveam dorinte diferite in ceea ce priveste locul unde sa facem facultatea: una la Bucuresti, alta la Constanta, alta la Cluj.Insa asa cum destinul nu a lasat ca distanta sa ne separe, asa nu vom lasa nici timpul sa faca acest lucru. Imi doresc sa nu ajungem niciodata sa ne rezumam la o imbratisare in fuga ,cand hazardul va face sa ne intalnim pe scarile metroului. Imi doresc sa ramanem mereu asa cum suntem, sa impartasim momente frumoase, sa ne urmarim indeaproape realizarile, sa ne facem vacantele impreuna, asa cum am facut mereu.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu