Prietenele mele Mirela si Nicoleta… cele mai bune prietene. Fara ele viata mea ar fi un plictis total. Zilele astea ma intrebam cum am devenit eu oare prietena cu ele. Venind la liceu le-am cunoscut, stateau amandoua in aceiasi banca iar eu in fata lor. Mai copiam pe la lucrari, mai intrebam cate o chestie pe care n-o intelegeam de la profesori si uite asa s-a creat o legatura. De la o iesire in oras, la o mica petrecere de ziua mea la mine acasa am inceput noi sa vorbim. In fiecare zi la scoala fie ca era ora, fie ca era pauza, noi vorbeam despre toate amanuntele din viata noastra. Vorbeam despre toate lucrurile care s-au petrecut de cand nu ne-am mai vazut. Se spune ca pe bancile liceului se formeaza cele mai frumoase prietenii si cele mai durabile. Asa este si prietenia noastra: frumoasa si cat se poate de puternica.. pentru ca am trecut prin multe neintelegeri dar uite ca am ajuns sa fim tot impreuna in ciuda a tot ce s-a spus si s-a intamplat.
Cand am ajuns la facultate toate aveam foarte multe planuri, sa ne inscriem la cursuri de dans, la cursuri de limbi straine sa invatam cat mai multe dar sa si sa luam la rand toate cluburile. Din pacate nu prea am avut timp de nimic din toate astea datorita faptului ca trebuie sa ne acomodam cu modul de viata dintr-un oras atat de mare. Dar nu am renuntat la nimic ci doar le-am amanat putin. In schimb ne-am facut timp pentru acest concurs care dupa parerea mea ne este destinat noua trei prietene sa locuiasca impreuna ( visul nostru de cand am plecat de acasa) langa ASE (facultatea noastra), timp de 6 luni. Am fi vrut sa fie macar un an dar de ce sa nu ne multumim si cu jumatate ;)) . Ne cam sperie numarul de voturi al celorlalte concurente, dar asta ne face sa fim si mai motivate si sa facem tot posibilul sa castigam. Si sunt sigura ca oricare va fi deznodamantul, noi vom fi bucuroase ca am avut sansa sa ne facem cunoascuta prietenia si sa aratam lumii cat suntem de unite.
